Friday, August 16, 2013

Nu există sălbăticie ca în București

Am petrecut o zi frumoasă la Dunăre, culegând scoici și scăldându-mă în razele unui soare mai milos decât de obicei. M-am relaxat într-un peisaj sălbatic, înconjurat de cai veniți la adăpat și păsări de pradă în căutare de pește. Pe seară, după o zi de bălăceală și o sacoșă umplută cu scoici, am hotărât să plecăm spre casa. Pentru că slipul era încă ud, l-am lăsat în mașină și am îmbrăcat pantalonii scurți direct peste nudul gol. Pe drum spre casă prietena mi-a reamintit că trebuie să trecem prin mall să cumpărăm garnitură pentru scoicile pe care le adunaserăm.

Nu știu cum e în alte țări, dar în România este perfect normal să existe roiuri de albine, furnici africane, varani, liane și lilieci vampir într-o parcare obișnuită de mall. Până la urmă, Bucureștiul a început să arate mai degrabă ca un oraș părăsit din filmele post-apocaliptice, numai că bucureștenii se încăpățânează să nu-l părăsească. Fără să-mi dau seama că exist într-un peisaj sălbatic nesupravegheat de om, am ajuns în parcarea AFI Cotroceni unde am oprit mașina pe un roi de albine. Albinele nu au simț artistic și nu pot aprecia o parcare laterală perfectă.

Primele care m-au văzut, m-au înțepat în glezna și se străduiau să intre în pantofi. Am gonit șchiopătând către intrarea mall-ului, descălțându-mă în mers și agitând mâinile în jurul capului ca un nebun. Cioburile de sticlă reciclată din jurul rahatului de șobolan îmi mângâiau picioarele desculțe. Brusc am simțit o înțepătură dureroasă în piept. Disperat mi-am dat jos și tricoul de sub care și-au luat zborul alte albine furioase. Mi-am smuls albina înțepenită în piept și m-am avântat și mai adânc în mall. Trecătorii priveau cu stupoare un nebun desculț, la bustul gol, care alerga șerpuit și agita din mâini.

La un moment dat am simțit cum urcă ceva pe interiorul pulpei către odoare. Mi-am amintit că nu am slip și nici nu mi-am făcut toaleta. Gândul mi s-a întors către Dumnezeu: Te implor Doamne, nu mă lăsa în curul gol în mijlocul mall-ului!!! Am prieteni în cartierul ăsta, lumea știi cum e… bârfește. Doamne, ești???