Noaptea prin noi. Partea I

photo by Dan Pavel

În aceeași noapte un domn elegant e lovit în plin de o mașină. Un tânăr bruschează un polițist confuz care îl împiedică să acorde primul ajutor. Un șofer își acoperă fața cu mâinile. Cineva urlă. Nuntașii înca nu simt lipsa domnului bine îmbrăcat, cinstesc prea departe pentru a fi auzit zgomotul frânelor peste volumul muzicii de petrecere. Nimeni nu l-a văzut ieșind din restaurant. O mulțime de siluete tăcute înconjoară scena cu mișcări lente iar șirul lung de mașini caută să scape de ambuteiajul creat. Poziția nefirească a trupului și lipsa de mișcare trădează deznodământul. Între dârele de frână un pantof lasă umbre lungi pe asfalt. În zare se aud artificii și o sirenă.

În aceeași noapte o fată își vinde trupul la colț. Îmbrăcată mult prea sumar pentru vremea de afară, cu gesturi lascive intrate în reflex, zâmbește stângaci și îmi face cu mâna. Intrată în lumina farurilor arată ca un iepure zgribulit. Întrezăresc o vârstă prea fragedă și un suflet ponosit. Îi admir formele aproape perfecte și mă întristez. O întreb adresa. Îmi răspunde politicos. Mai departe așteaptă încă o fată și încă una, și încă una... Priviri moarte, paiete lucitoare și parfum ieftin. O procesiune de tinerețe distrusă, la preț redus. În umbra unei intrări se înghesuie vânzătorii de carne, cu ochii mijiți la marfa și potențiali consumatori. Reclamele luminoase promit că fericirea e la hypermarket. Mă intreb cum dracu' am ajuns în zona asta de oraș. Șoseaua brăzdează întunericul cu aburi de canal. În sfârșit adresa corectă.

În aceeași noapte un actor înfrânt de sărăcie își caută drumul către prieteni demult uitați. Ostenit și lefter nu îndrăznește să cerșească bani de bilet către casă, sau mancare. Demnitatea asta te omoară uneori. Cu spatele încovoiat de foame și gesturi lipsite de speranță face autostopul pe DN. Opresc. Povestește de pe bancheta din spate despre o viață de orfan și oameni care nu mai sunt, despre dragoste și pribegie, despre o jumatate de pâine și rolul lui favorit alături de maestrul Dinică. Maestrul nu mai este. Posturile sunt blocate de la minister. Nu se mai fac angajări la teatru și chiria e prea mare. Îl duc la gară. Grasa plictisită de la ghișeu mă privește ca un pește mort în timp ce îmi ia banii. Cu mâna tremurandă actorul apucă biletul oferit și multumește stânjenit. Incinta miroase a transpirație și ulei de motor. Îmi spune că o să doarmă în sala de așteptare și că nu trebuie să-mi fac griji. Mâine dimineață pleacă trenul către locul îndepărtat unde s-a născut, unde n-a avut pe nimeni dar speră să mai fie cineva. Nu pare convins că va găsi ce caută. Zâmbesc și îi strâng mâna. Nu știu ce e mai trist, faptul că ne-am despărțit așa de repede sau că l-am regăsit pe google și am aflat că spunea adevărul. Aș fi preferat să fiu mințit. Dacă mă păcălea pentru bani era mai puțin nedrept.

În aceeași noapte se îmbrățișează oameni. Cântându-și tinerețea sub măștile de bal, vociferează fără reținere despre viață, dragoste și dulcea ignoranță întreținută cu alcool. Un puști se apleacă chinuit către o toaletă. O fată râde zgomotos de cineva prăbușit pe un bar. Vacarmul muzicii acoperă un suspin melancolic. Un el se preface neinteresat de o ea. Ea zâmbește teatral și încearcă să ascundă faptul că s-a gândit toată săptămâna la suicid. Ar fi fost frumoasă dacă n-ar fi simțit că moare pe dinăuntru. Dispar amândoi în mulțime. Nu mă pot concentra asupra nimănui în beciul ăsta obscur. Cineva câștigă o sticlă de whisky la un concurs ambiguu. Locul doi primește șase beri la alegere. Îmbulzeală și strigăte de bucurie. Mirosul îngrozitor de tutun, alcool și urină nu mă mai deranjează așa tare. Unii par pregătiți de halloween de la pubertate, nu înțeleg de ce au cheltuit banii pe costume. Tac și zâmbesc politicos. Un pletos bondoc și beat încearcă să schimbe o hârtie de cincizeci de lei. Podeaua e lipicioasă. Mă scuz și ies. Lângă un maidanez bucuros se clatină un domn răvășit. Pornesc motorul. 

În aceeași noapte un tată își mângâie copilul adormit în autobuz. O mamă îngrijorată își face calcule. Întinsă într-un pat, cu ochii inchisi, o femeie între două vârste ascultă respirația grea a soțului. Mâine sunt gata actele de divorț și copiii înca nu stiu nimic. Într-o fereastră un student urlă despre dragoste. Pe un trotuar o fată imbrăcată elegant așteaptă un taxi care nu mai vine. Un gunoier împinge un tomberon și fredonează. Undeva în beznă o voce promite că o să slăbească la vară. 

Opresc la semafor și pentru câteva clipe mintea îmi rătăcește haotic. Trebuie să reînnoiesc polița de asigurare. Am uitat să plătesc tva-ul. N-am mai fost de mult la mormântul lui taica-miu. Trebuie să mă bărbieresc. Îmi pare rău că n-am apucat să vorbesc cu prietenii la petrecere. Ce căcănari ăia de la service. Azinoapte m-am uitat la spatele tău gol în timp ce dormeai. Oare ți-am influentat visul? M-aș duce la o sală de fitness dar mi-am pierdut respectul pentru frumusețe. Unde se duc gândurile când se duc? 

Semaforul se face verde. Motorul fierbinte toarce discret pe un bulevard pustiu. Nu știu încotro mă îndrept în bezna asta și nici câți kilometri am facut până acum. Filmul orașului rulează în continuare pe parbriz. Ești frumoasă. Nu-mi dau seama dacă te plictisesc sau te intimidez. Te întorci către mine și întrebi timid: Ești supărat? Strâng de volan: Nu...