Civilizația trece prin stomac

photo by Dan Pavel

Problema nu este că românii se calcă în picioare ci că au fost aduși în această situație. Fie că se imbulzesc la coada la ajutoare de sărbători, la pomenile electorale, la reduceri, fie că se calcă în picioare la pupatul de moaște, comportamentul ăsta aproape animalic are drept cauză disperarea și sărăcia generalizată.

Mai nou lumea bună se grăbeste să acuze cu degetul murdar de sarmale și mutra schimonosită de indestulare, comportamentul nedemn al celor săraci. Nu știu cine mă deprimă mai tare, flămânzii reduși la comportament animalic sau sătuii care îi arată cu degetul.

E greu să îți menții demnitatea cu stomacul gol și hainele rupte, iar copiii de acasă nu se hrănesc nici cu demnitate, nici cu bun simt. E foarte ușor pentru o generație care nu a făcut foamea cu adevărat să comenteze de pe margini confortabile. 

Văd zilnic în jurul meu oameni care dau pilde despre viață și decență în condițiile în care nu au sacrificat niciodată nimic pentru nimeni. Blestemul sărăciei duce la pierderea umanismului în ultimă instantă, demnitatea și decența sunt sacrificate pe altarul supraviețuirii. Nu văd cum se poate păstra echilibrul unei civilizații mânate de foame și cele mai primare instincte.

Celor care înfierează comportamentul amărâților de la cozile pentru ajutoare țin să le amintesc că părinții lor făceau același lucru pe vremea comunismului, numai că nu erau săraci și cozile nu erau pentru ajutoare ci pentru lucruri care astăzi par banale și cuvenite.