Sertare de beton

photo by Dan Pavel

Prea multă liniște în marginea asta de oraș, cu prea puțini locatari în blocuri de beton proaspăt construite. E aproape asurzitoare lipsa de sunet. M-am obișnuit un pic prea tare cu murmurul constant și atonal al miezului de cartier, cu vocile înfundate pătrunse prin pereți ale vecinilor care își negociază răstit căsnicia. E curios faptul că zgomotul, principalul factor de stress al vieții urbane, îmi poate provoca insomnie prin absență și mă înfierez pe mine însumi că m-am obișnuit cu agresivitatea vieții în capitală.

Prin pâcla nopții disting străjeri monolitici de fier-beton, construiți fără suflet și fără dragoste de frumos. Orizontul e secționat de formele lor brutale și apăsătoare, Nu au povești de spus, nici cântec, sunt doar testamentul unei piețe imobiliare fără rațiune, făuriți cu directa complicitate a arhitecților microcefali pe care îi asamblează nepăsător facultatea în fiecare an. Lipsiți de viață și zgomot, ca și cei vinovați pentru nașterea lor, monoliții proiectează asupra împrejurimilor un aer de fals și sumbru, divorțat de realitate. Sunt doar o pată de negru pe negru într-un peisaj bacovian, o manifestare rușinoasă a fetișului romănesc pentru beton și pvc. 

Devine intolerabil să locuiești într-un bloc pustiu, mai ales în liniștea nopții, dar mamuții de beton privesc încrezător către oraș alintați de adevărul incontestabil. În curând vor veni primii subiecți voluntari ce vor plăti scump pentru privilegiul de a se lăsa vampirizați de energie si de bucuria de viață. Se vor înfrunta cu dușmănie pentru un loc de parcare căt mai aproape de intrarea în criptele de beton. pe care le vor umple mai târziu cu clone de cocalari și miros de sarmale. Fiecare cladire așa zis rezidențiala va fi umplută cu alegători buimaci, părinți de conjunctură și copii mutilați sufletește din lipsa de dragoste.

Monoliții pustii așteaptă cu solemnitate populația de papugii hipermasculinizati - preocupati de evoluția oricui, mai puțin a lor - care să se îndese în sertarele de ciment, însoțiți de manea și bere la pet și să blesteme nedreptatea semi-erecției. Vor veni haitele de buni romăni și vor decora fiecare colțișor de monolit cu perdele inflorate, tablouri cu răpiri din harem și mobilă stil. Se vor auzi strigăte de bucurie, injurături și conflicte familiale, vor dudui pereții sub greutatea manelelor și a răcnetelor specifice suporterilor de fotbal.

Privesc cu neliniște cum se holbează geamurile întunecate ale monoliților. Îmi confirmă șoptit în noapte "If you build us, they will come". E timpul să mă apuc de construit o casă pe undeva, să evadez din cutie sau măcar să dau cutia lor pe o cutie făcută de mine. Cu lipsa de coloană sonoră mă voi obișnui cu siguranță, dar cu lipsa de frumos niciodată. "Omul sfințește locul" e valabil și invers...