Veșnica bântuire a spiritului de sărbători

Acum câteva zile bântuiam prin oraș în căutarea celui mai frumos cadou pentru sărbători. Era a treia expediție în care mă aventuram de la începutul mișcării cripto-crăciuniste care îi corupe pe români în fiecare decembrie. După îndelungi căutări m-am trezit în fața unui raft cu genți de damă, între doi domni care studiau produse inventate pentru un sex pe care nu-l întelege nimeni, nici măcar sexul respectiv. Să nimerești cadoul potrivit pentru o femeie este cumplit de greu. Orice bărbat poate să confirme faptul că preferă să fie epilat de viu pe tot trupul, decât să aleagă un cadou pentru femeia iubită. Pentru bărbați alegerea unui cadou este ca un examen la care se pică foarte ușor. Eu întotdeauna mă simt ca și cum aș fi scos la tablă cu pantalonii umezi și ascultat la chimie în limba maghiară. În lumea misterioasă a femeilor totul este interpretabil. Singura garanție pe care o ai ca bărbat este că nu interpretezi niciodată corect. De asemenea, ochii femeilor sunt susținuți în poziția corectă doar de abilitatea bărbaților de a le înțelege corect, și se dau peste cap de îndată ce aceștia comit o greșală. Pentru un bărbat obișnuit combinația de oftat cu ochi dați peste cap este mai dureroasă decât o bătaie încasată pe stadion.

În primul an de relație lucrurile sunt extrem de simple în privința cadourilor. Dacă găsești pe jos o piatră mai ciudată și o hârtie mototolită, poți să-i faci un fel de aranjament feng shui/potpourri, și să i-l oferi drept amintire a dragostei eterne și indestructibile pe care i-o porți. Inventezi pe loc un text agramat și crezi că te-ai scos: "Iubit-o, piatra pe care ți-o ofer reprezintă tăria sentimentelor mele, iar hărtia mototolită reprezintă eternitatea dragostei pe care ți-o voi purta. Pata aia de shaorma de pe hârtie îl reprezintă pe fostul tău iubit, care încă îți dă târcoale, îți amintește mereu cât de bun era la pat și încă n-a înțeles că e timpul să cânte la altă masă". În primii ani de relație iubita va primi orice cadou cu dragoste și zâmbet călduros. Te va îmbrățișa și se va lăuda prietenelor, care la rândul lor te vor da exemplu de romantism, în timp ce bărbații din jur îți vor arunca priviri de genul "bine că ești tu deștept, paștele mă-tii". Oricâtă atenție sau bani ai investi într-un cadou pentru femeia iubită, există întotdeauna un zevzec din ăsta care i-a dăruit nevesti-sii o bucată de zgură misterioasă învelită în scoarță de corcoduș, drept pentru care femeile au decis pe loc că e cel mai romantic lucru pe care l-au văzut vreodată și reprezintă cel mai bine dragostea. Femeile au abilitatea de a judeca lucrurile într-un mod foarte abstract și flexibil. De asemenea, femeile au darul de a interpreta foarte elaborat sexul masculin, care nu este elaborat de loc.

În timp ce noi ăștia lipsiți de inspirație transpirăm jenați de reacția călâie pe care a provocat-o darul nostru, zevzecul zâmbește triumfător de parcă lui nu i se poate întâmpla niciodată. Din punctul meu de vedere, bărbații care se spetesc muncind pentru familie, asigură confortul și resursele necesare unui cuplu și oferă dragoste sincer, sunt mai romantici decât orice zevzec care a oferit haina iubitei înfrigurate. Dar indiferent de sacrificii sau calități, aparent cu toții plecăm de pe aceeași poziție în cursa pentru romatism. Pe noi cei de cursă lungă ne înspăimântă orice rahat nepalez pietrificat de textura sau culoarea potrivită, pentru că orice gest mărunt are potențialul de a submina percepția femeii asupra unei relații. Am asistat la prăbușirea mentală a unor bărbați care s-au chinuit luni de zile să obțină un lucru rar pe care și-l dorea respectiva, doar ca să li se atragă atenția ulterior că X-uleasca a primit în dar un răhățiș banal, iar ei i se pare extraordinar. Am văzut cadouri geniale și extrem de scumpe care au eșuat glorios în fața unui buchet de flori smulse de lângă șina de tramvai. Așa că toți bărbații sunt înspăimântați pe bună dreptate. Câțiva ani mai târziu complexitatea mecanismului de a dărui creste semnificativ și bărbații încep să se teamă că nu mai ține să te prezinți cu mărunțișuri găsite prin târg. După ce ți-a suportat toate idiosincrasiile, picioarele nespălate, carecterul morocănos și ți-a spălat chiloții cu dâre de frână, dragostea nu mai pare atât de indestructibilă. Cadoul devine un fel de "iartă-mă" generalizat. Începe să arate faptul că bărbații știu că sunt imbecili, dar ar vrea să continui să gătești, să speli, să faci curat și să faci dragoste cum au văzut ei la pagina cinci.

După ani buni de relație misterul și romantismul se mai estompează. Începi să înțelegi faptul că orice femeie, ca orice om, este alcătuită din vrăjeală în proporție de 75% și suflet sensibil cu frustrări personale în restul de 25,5%. De aceea toate femeile sunt ademenite strict cu vrăjeală și pică mereu în aceleași capcane. În ceea ce privește femeia, vrăjeala este alcătuită din două componente. Prima componentă este minciuna pe care ți-o spune ție pentru a avea tu o părere bună despre ea. A doua componentă este minciuna pe care și-o spune ei pentru a avea ea o părere mai bună despre sine. În privința cadoului nu știi niciodată unde să țintești. Dacă oferi un cadou în funcție de vrăjeala pe care ți-o spune ție, simte că nu o înțelegi. Dacă targhetezi cadoul în funcție de vrăjeala pe care și-o spune singură, te poate acuza că o consideri slabă, superficială, sau că nu o înțelegi. Dacă adresezi cadoul laturii sufletești sensibile și fragile, te poate acuza că nu te-ai adresat celorlalte laturi, că nu o înțelegi, sau se poate ofusca pentru că n-a ținut vrăjeala elaborată. Dacă adresezi cadoul laturii cu frustrări personale, o vei răni gratuit pur și simplu, și nu recomand niciodată să țintiți în zona asta. O femeie are atât de multe fațete încăt este imposibil să le identifici sau să le mulțumești pe toate. De aceea bărbații pleacă în căutarea unui cadou cu nezdruncinata convingere că acesta trebuie să satisfacă dorințele unor suferinzi de personalități multiple ce rezidă cu toții în același trup feminin.

Și uite așa stăteam eu între doi masculi, în fața a zeci de genți despre care nu cunoșteam nimic și nu înțelegeam ce ni se întâmplă. Priveam cu un amestec de panică și confuzie ca niște maimuțe tranchilizate. Din când în când priveam unul către celălalt dar nu îndrăzneam să ne recunoaștem neajutorarea. Masculul din dreapta s-a hotărât asupra unei genți de un verde fluorescent. După conversația telefonică în care mințea că nu e la cumpărături, mi-am dat seama că nu era nici cocalar, nici idiot. Era doar un bărbat normal ca și mine, care nu înțelege ce se întâmplă în lumea femeilor. M-am gândit ce reacție stupidă va avea iubita lui atunci când va desface cadoul și va constata faptul că omul alături de care a ales să-și petreacă viața nu o cunoaște câtusi de puțin. Masculul trecut de prima tinerețe din stânga mea a ales o eșarfă mov cu frunze de marijuana. Sunt convins că nu cunoștea suficientă botanică încât să-și dea seama de natura frunzelor de pe eșarfă. Probabil nici primitorul cadoului nu avea noțiuni de botanică. Mă amuză gândul că undeva prin București umblă o doamnă serioasă, în vârstă, învelită într-o eșarfă pe care o poartă cu inima strânsă doar pentru că e cadou, și care află într-o zi că alea sunt frunze de marijuana. M-am hotărât să ies din magazin fără nici o geantă. Într-un final am ales o sumă de obiecte nereprezentative, despre care știam că nu vor stârni reacția la care speră orice bărbat. După ce că știam că eșuasem și urma să dezamăgesc, am mai avut și tupeul să-mi cumpăr un clopoțel pe care scrie Ring For Sex. Dar... așa sunt bărbații, știu cum să ceară.

Pe drum către casă mă gândeam că este stupid să dăruiești obiecte neînsuflețite. Uneori unei femei poți să-i faci cadou o curățenie generală în toată casa, alteori poți să dăruiești un umăr pentru plâns. Căteodată e mai bine dacă dăruiești liniște sufletească. Cele mai bune lucruri de pe pământ nu le poți găsi în magazin. Nu poți cumpăra nici o noapte de dragoste, nici o zi de leneveală nonșalantă pe canapea. Într-un fel cadourile obișnuite reprezintă măsura în care nu ne cunoaștem unii pe ceilalți, dar și faptul că nu știm ce vrem de la noi înșine, lume sau viață. Din nefericire, în lumea modernă darul a căpătat mai multe semnificații decât obiectul sau gestul în sine. După ani petrecuți alături de cineva avem pretenția de a fi cunoscuți și satisfăcuți de acea persoană fără a ne întreba măsura în care ne-am lăsat cunoscuți. Căutăm apreciere prin acceptarea unor obiecte. Dăruim de multe ori pentru a ascunde măsura în care nu putem înțelege ce reprezintă cei de lângă noi. Suntem bântuiți de spiritul ocaziilor speciale. Alergăm înfricoșați în căutarea unor obiecte care să ne facă defectele mai tolerabile.

Teoria conform căreia gestul contează și cadourile reprezintă dragoste este complet falsă. Dragostea este singura metodă de a arăta că iubești. Din câte îmi dau seama este singurul termen din vocabular care descrie o trăire, o acțiune, o stare, o suferință, și o filosofie de viață, toate în același timp. Cadourile nu reprezintă iubire sau înțelegere, ci doar obiecte sau gesturi. Gesturile pot minți, obiectele se strică, numai dragostea rămâne dragoste.