Dintr-un autobuz plin cu turiști unguri, coboară un domn care se oprește în fața unui baci moroșan. Într-o română foarte stricată îl întreabă:
- Bade drago, spune-mi te rog care este diferența aici la voi între tragedie și bai!
- Păi cum să zîc eu, domle dragă... Dacă din autobuzul cela coboară un ungur și cade în râpa de pe marjine, e bai, dar nu-i trajedie. No, apăi dacă șoferul nu pote încetini și autobuzul cade tăt în râpă cu tăți ungurii în el, apăi e trajedie, da' nu-i bai!
Am auzit bancul acesta în timp ce stăteam la o masă în casa unui moroșan. Deși era prima dată când mă vedea, nu s-a putut abține să nu-mi întindă în față un adevărat ospăț. M-a omenit cu tot ce avea mai bun, m-a rugat să rămân și să cinstesc cu el până dimineață. M-a asigurat de o mie de ori că pot rămâne la el cât îmi poftește inima și că e mereu bucuros de oaspeți. Folosea expresia "Că doar oameni suntem!". Îmi venea să-i amintesc că, de acolo de unde mă trag eu, oamenii nu reprezintă o garanție a decenței. Am preferat să tac pentru că mi s-a făcut rușine. Rareori mi s-a întâmplat să fiu așa bine omenit.
Am umblat puțină vreme printre moroșeni și oșeni. Din câte îmi dau seama sunt molcomi la vorbă, primitori, înceți la volan și chibzuiți la fapte. Dacă ești bucureștean, te apucă isteria la volan pe drumurile din Maramureș. În capitală suntem obișnuiți să tăiem calea, să chinuim motorul, și să ne agităm constant ca și cum am avea ceva de pierdut prin întârziere. Moroșenii conduc încet. Dacă îi vezi cum se asigură și se tot salută mergând într-a doua, te bufnește râsul. Asta dacă ți-ai luat distonocalmul și nu te grăbești nicăieri. Se tot invită unul pe celălalt când ajung la intersecții, chiar și atunci când prioritățile sunt clar stabilite. Cred că majoritatea accidentelor se produc din cauza confuziilor produse de politețe.
Oamenii locului sunt incredibil de primitori. Sunt convins că dacă aș da buzna în casele lor fără să fiu invitat, aș pleca de acolo după o săptămână, beat criță și cu stomacul mult prea plin. Dacă n-aș primi, s-ar supăra cumplit. Au un stil aparte de a aborda viața, iar prieteniile se leagă foarte ușor. Stând la masă cu ei, mi-am dat seama că dragostea de țară nu este o vorbă goală pentru toată lumea. Moroșenii preferă să trăiască în bună pace cu toată lumea, fără prejudecăți, dar atunci când vine vorba de integritatea națiunii, se schimbă brusc la față. Nu au nimic de împărțit cu nimeni, dar mi-au dat de înțeles că modificările aduse hărții României se vor produce doar după multă vărsare de sânge. Așa cum e țara lor săracă și plină de nedreptate, sunt dispuși să iasă la luptă pentru ea. Îmi povestea cineva odată despre o plimbare prin Oaș. Pe drum a întâlnit un puști vesel îmbrăcat în port popular. Lăudându-i costumația și întrebându-l ce are în desagă, puștiul a răspuns sec: Cuțât!
No comments:
Post a Comment
Please comment