Vino frumoaso! Vino să-ți freci părțile moi de trupul meu bătut. Dansează. Transpiră alături de patimile și vânătăile mele. Leapădă-te de frustrări în ritmul muzicii alungate din iad. Ești mult prea tânără. E un dar frumos pe care ți-l batjocorești în groapa asta comună. Pentru tine timpul trece altfel și nu mușcă cu aceeași sete. Ai un trup frumos și zvelt, încă nefolosit. Te-aș invidia dacă n-aș ști unde duce drumul pe care ai apucat. Pe mine timpul nu mă mai iubește la fel. Tot ce pot face acum este să fug de el, din floare în licoare și din pahar până la pat. Nu mă mai uit de mult în oglinzi, dar nu din pricina tinereții pierdute. Nu te teme. Vei ajunge și tu aici dacă ții calea, este doar o chestiune de timp. Câțiva ani în plus și aș fi putut să-ți fiu tată. Cine știe, la cât am umblat e posibil să-ți fiu. Poate de aceea nu-ți dai seama că te apropii ca o molie de plasa unui păianjen bătrân. Tu nu știi, mie nu-mi pasă. Hai să fim împreună, pentru o noapte, intruchiparea perfectă a tot ce e mai rău pe pământ. Îți jur că în noaptea asta, o să mă implori să-ți fac toate lucrurile pe care o să le regreți mâine rușinată.
Vino să-mi spui ce părere minunată ai despre tine, să-ți etalezi talente închipuite și profunzimi pe care nu le ai. Lasă-mă să-ți povestesc lucruri fantastice care nu s-au întâmplat niciodată, și să te înmoi cu sensibilitățile mele atent studiate. Stai aici lângă mine. Dă-mi voie să te impresionez cu lucruri pe care le prețuiești din prostie. Lasă-mă să te ademenesc cu statutul meu, cu banii pe care i-am făcut și cu obiectele fără însemnătate care nu mi-au umplut niciodată sufletul așa cum promiseseră. Ceea ce nu poți ști este că tot ce am astăzi, cu mult mai puțin decât am avut ieri, nu prețuiesc câtuși de puțin și voi irosi mâine râzând. Obiectele nu înseamnă nimic. Indiferent cât am acumulat, cu cât efort sau sacrificiu, se apropie inevitabilul moment în care voi abandona totul, pentru a nu știu câta oară, și voi pleca în altă parte doar cu mine. Nu regret mare lucru, poate doar sacrificiile importante făcute pentru bani și obiecte. Am rămas sărac, trup și suflet, dar pentru tine încă nu înseamnă nimic. Stai lângă mine și explică-mi cu infatuare filosofia ta de viață. Uluiește-mă cu suferințele închipuite prin care n-aveai când să treci. N-ai apucat să visezi câte vise am spulberat eu, dar mă amuză faptul că încerci să mi te dovedești. Spune-mi cum e viața și povestește-mi despre o dragoste pe care n-am cum s-o știu. Vorbește-mi ca și cum n-am avut vârsta ta niciodată. Spune-mi despre suferința provocată de pierdere, ca și cum eu n-aș fi pierdut. Povestește despre nedreptatea de a nu avea tot ce-ți dorești, unui om care a învățat să nu mai dorească. Lasă-mă să-ți zâmbesc ca și cum aș învăța ceva din tot ce spui. Ca și cum nu mi-aș da seama cât ești de vulnerabilă.
Pot să-ți promit că te voi respecta mereu, deși nu te cunosc și nu te respect nici acum. Abia aștept să-ți laud talentul pe care știm amândoi că nu-l ai. Sunt pregătit să renunț la demnitate. la ceea ce mă reprezintă și chiar la adevăr. Adevărul nu mai înseamnă nimic. Am văzut că meriți orice. Trupul tău, lucrat și binecuvântat cu tinerețe, mi-a dovedit că poate funcționa și fără creier. Mă încurajează această realizare. Mă face să cred că pot să te supun la orice batjocură, cu minim de efort, și că nu mă vei putea răni niciodată. Mi-am băut până acum lipsa de entuziasm, sunt pregătit să te suport. Am bombardat pășunile conștiinței, înarmat cu arsenalul viciilor inventate de om. Am carbonizat rămășițele moralității cu înverșunarea unui zelot, și sunt pregătit să uit că am fost bărbat, sau că am avut standarde. Nu mi-au folosit niciodată în trecut, m-au nefericit chiar și atunci cănd le-am atins. Nu mai cred în standarde. Sunt pregătit să-mi sacrific rămășițele de sănătate mentală ascultându-te. Te intimidez? Mă flatează. Mă bucur că nu vezi dincolo de mască. Ar fi trebuit să depun efort ca să te pot devora, dar așa e mult mai simplu. Vei veni singură, atrasă de tinichele strălucitoare și mister inventat.
Da știu, bărbații sunt dezamăgirea scurtei tale vieți. Nu există bărbați de vârsta ta. Nici nu știi ce te așteaptă. Nu pot să-ți dovedesc cât de porci pot fi bărbații, nu pentru că n-aș fi, ci pentru că ar fi prea ușor. Oricum n-ai putea înțelege ce ți se întâmplă. Asta mă atrage cel mai mult la tine, faptul că nu mă poți înțelege. Nu mă poți cunoaște, deci nu mă poți răni. Fără așteptări nu pot fi dezamăgit. Mă alină cuibăritul în bezna ta înfricoșătoare. Ești tot ce mi-am dorit. O păpușă aproape vie, searbădă, superficială și misterioasă precum o băltoacă tulbure. Tot ce poftesc de la tine în noaptea asta sunt găurile, cele din trup dar și cele din suflet. Poate dacă ai fi avut abilitatea de a înțelege, sau curiozitatea de a pune întrebări. Aș fi avut nerușinarea să-ți răspund sincer. Ți-aș fi spus că porcimea nu este o chestiune de bărbați sau femei, ci de oameni. Oamenii se târăsc unii pe alții prin scârnă, minciună și putrefacție. Oamenii încalcă mereu limitele umanității. Oamenii sunt porci. Ți-aș fi spus că mă ascund în superficialitatea ta reconfortantă, de teama unor profunzimi care m-au zdrobit în trecut. Ți-aș fi povestit despre adâncuri minunate în care mi-am pierdut frumusețea, tinerețea și speranța. Mi-au fost sfâșiate visele pe rând, unul câte unul, până n-a mai fost nimic, așa că insomnia e tot ce mi-a rămas. În pungile de sub ochi nu car altceva decât bagajul vieții și amintirea unor porci adevărați. Prin venele arse îmi curge viciul și batjocura lumii. Dacă aș mai fi avut ficat sau inimă, probabil că ți-aș fi căzut mort la picioare. Dar exist. În ciuda sau folosul nimănui. Mă afund mereu în grotesc, îl caut pentru că mă camuflează cel mai bine. Îmi ascund înfricoșat prostia într-o mare nesfârșită de proști, alături de celelalte păpuși care batjocoresc darul creației. Doar așa mai pălește durerea de a-mi fi batjocorit propriile daruri. Cutreier zilnic pe străzile pustii din mine. Nu mai găsesc semne de viață, nici umbre și nici sunet. Așa că trebuie să exist aici, în zgomotul demonic permanent care mă face să uit, alături de o tine plină de ea și un mine golit de el.
E timpul să mergem către așternut. Te încântă să fii tratată ca un adult și ademenită. Nu îți dai seama că pentru mine ești doar o pastilă împotriva singurătății. Ești un placebo. Tinerețea te scuză. Gâfâi. Văd cât ești de aprinsă și vulnerabilă. Ce piele fină. Întrezăresc sâni rozalii. Pulpe musculoase. Ești un specimen foarte reușit. Ăsta e momentul culminant în care îți pot străpunge garda. Și ce ușor ar fi fost. Închid portiera în spatele tău și mă depărtez de taxi sub privirile tale confuze. Strigi enervată după mine. Îți fac cu mână în semn de adio. Zâmbesc. Nu-ți face griji, lumea e plină de porci care abia așteaptă să te batjocorească. E și mâine o zi.
No comments:
Post a Comment
Please comment