Centrul Vechi - ghid turistic. Partea a doua.

Ajuns în Centrul Vechi ai mai multe opțiuni. Club, Bar, Lounge (adică bar cu pretenții), Beci Post-industrial sau Temniță Renovată. Toate cârciumile sunt decorate astfel încât să-ți amintească în fiecare clipă cât de bătrân, urât sau uncool ești. De la ciocane înfipte în ziduri, motoare pe pereți, lasere klingoniene, sanitare și tubulatură în locuri nepotrivite, totul este menit să nu facă sens nici artistic, nici funcțional. Odată aterizat, ți se dovedește că nu mai ești "pe val" de cel puțin cinci ani. Începi să crezi că tot ce ți-au spus alții despre tine era la mișto, iar faptul că nu poți să comunici realmente cu nimeni adaugă la confuzie.

Indiferent de locația aleasă, muzica este aproape identică atât ca stil, cât și ca volum. "Eu vara nu dorm" dar se pare că ospătarii nu au aceeași problemă. Berea vine încet, asta dacă nu îi enervezi înainte cu întrebări complicate. Dacă te pune dracu să ceri articole mai de la deznodământul meniului, trepanatul de la bar ți-o taie din scurt: "Să știți că nu avem dăcât Șivas și Gimbim sau Jibiu cum îi zice!" "Adică aveți Jim Beam, sau aveți J&B?" "Da, Gibim... Jibiu... adică Gibiu!" răspunde mijit. "Ok, atunci dați-mi vă rog o palmă că n-am motiv să plec acasă". Uit să-l mai întreb de Glenfidiș, Lăguvilin, Glenborangic sau alte mofturi izraelite.

După ce te-ai săturat de bar, faci un pas înapoi și cazi în club (adică beci întunecos). Acolo invariabil se dansează, deci niște transpirați se vor freca de tine cu părțile lor moi. Cluburile cele mai tari par decorate de ăla care a făcut pușcăria la Abu Ghraib. Singura diferență este că la pușcărie aerul nu se vede cu ochiul liber.

În timp ce bei un whisky întreit cu apă, te gândești că ai dat banii de chirie pe singura cămașă mișto din tot mall-ul, și punk-ista candrie de lângă tine insistă să-și mânjească ritmic transpirația pe croiala ta. Nu mai pui că singurul loc unde ai mai găsit să te așezi este suspect de lipicios și reprezintă singura rută de tranzit către pisoar. Toată lumea te calcă pe vârful pantofilor în drum spre latrină. Ajungi să tropăi pe loc ca un curcan debil, doar doar mai scutești căte un deget de atacurile pișăcioșilor. Turbosuflanta de aer condiționat scuipă miros de picioare.

Îmi place să ascult muzică, în special cea alcătuită din sunete, dar boxelele emit vânt subsonic la 300 de decibeli și te fac să simți unde ți se îmbină dinții cu sufletul. Orice lucru inteligent pe care încerci să-l spui trece neobservat ca o bășină în piscina cu hidromasaj: "Frumoasă arhitectura asta interbelică, nu-i așa iubi?" "Daaa, nici mie nu mi-au plăcut chiloții ăia ai tăi... mama are..." Vbum-Ți Vbum, Vbum-Ți Vbum. "Ce!?! Ce are mă-ta cu chiloții mei??? Zi femeie, nu mă lăsa așa!" Vbum-Ți Vbum. "Ce???" "Cum ce, dracu să mă ia...!". Și uite așa toate conversațiile se poartă la modul schizofrenic, aplecând pe rând urechea la gurile interlocutorilor care zbiară fără succes. Interacționăm ca niște struți imbecili, orbiți de lasere, surziți de vântul subsonic și turbați de busculadă. Dacă nu reușești să-ți auzi prietena care îți răcnește într-o ureche, în timp ce tu îți acoperi cealaltă ureche cu mâinile, cineva ar trebui delegat să-i strecoare DJ-ului o țeavă încinsă prin creier. Eu unul mă ofer mereu voluntar, dar lumea mă acuză că vreau să le stric distracția.

În același timp trebuie să respingi gloata de asudați care se molestează reciproc pe ritmul muzicii de detartraj. Nu poți să te relaxezi pentru că tupeiștii vor să se frece de curul prietenei tale. Tu abia aștepți să-ți dea vreunul motiv să-i spargi o sticlă în fața aia de broscoi opărit. Faci repede un calcul: Am 9 metri până la ușă. Înăuntru sunt în jur de 5800 de persoane. Dacă sparg o sticlă în mufă ăstuia, badigardul poate parcurge distanța până la mine în minim 25 de minute. Mai am timp de o bere.

Puștimea își toarnă tequilla pe gât convinsă că ficatul bionic le conferă imunitate. Câțiva dintre ei nu par să aibe vârsta necesară pentru păr pubian, d-apoi pentru băutură. Barmanii se uită prin ei netulburați și servesc. După mai multe pahare soioase îngurgitate pe nerăsuflate, studentele încep să se miște ca și cum alcoolul le-ar fi dizolvat osatura. Una decartează zgomotos pe gresie iar tu descoperi dragostea pentru rugăciune. Doame, nu lăsa stropeala să ajungă pe pantofii mei!

În rest toate bune, lumea e veselă și în călduri. În mulțime câteva perechi se sărută libidinos, iar tu te întrebi de ce nu te excită locul ăsta plin de încărcătură sexuală. Muzica continuă. Se aud sunete de iad, pisici pe plita încinsă și drujbe trecute prin trupuri vii. Un cunoscător exclamă zâmbind: "Aaa, cântă Apex Twin!" Și tu care credeai că e sunetul pe care îl face Satana când răsucește lumea pe mădular. Barmanul se uită îngrijorat să nu spargi ceva. Oricum nu te place pentru că l-ai pus să desfacă sticla aia din care n-o să mai bea nimeni. "Mai doriți ceva???" "Da!!! O Leptospiroză fără gheață și două shot-uri de Salmonella!"

În curând, partea a treia...