Toată lumea bombăne, zbiară, înjură, scuipă și claxonează. Toți se grăbesc, se împing brutal, nimeni nu zâmbește și nu are timp să se poarte uman cu celălalt. Sunt mulți oameni pentru care reacțiile exagerate au devenit singurul răspuns la orice stimul. Comportamentul ăsta abuziv, reacțiile violente, invidia, lipsa de politețe și ura gratuită, trădează grave probleme emoționale și dezechilibre interioare. De asemenea, a început să fie evident numărul mare de persoane cu boli psihice care hălăduiesc netulburate pe străzile patriei. Unii dintre noi dau semne că le-a ajuns de mult cuțitul la os și îmi lasă impresia că acasă recită din scriptură în timp ce își ascut toporiștile. Așa cum în America există Casual Friday, în România există Creepy Unexceptable Behaviour Day... every day.
Majoritatea interacțiunilor par răstite, smucite, și dau un aer de salon psihiatric. Tonul jignitor cu care răspund românii chiar și la cele mai banale întrebări, trădează faptul că suferim de un complex de superioritate la nivel național. Unii dintre noi aleg să-și manifeste nemulțumirile folosind mai multă salivă decât silabe. Alții dau în clocot și capătă simptome specifice apoplexiei. Românul are abilitatea de a se înroși într-o asemenea măsură încât nu-i mai distingi rasa și nu-l poți descrie poliției.
Mă întristează sociopatia și încrâncenarea permanentă. Daca ai vreme de colindat -- și la cât se muncește în România, toată lumea ar trebui să aibă vreme de colindat -- o să te izbească negreșit numărul foarte ridicat de birjari atinși la bilă care spumegă la gură din te miri ce. Accept că e greu să existăm într-o lume ostilă, simt zilnic presiunea și stress-ul. Empatizez cu toți stresații. Nici mie nu-mi vine să fiu mieros și să dansez pe străzile capitalei aruncând cu flori în timp ce fredonez Lady Gaga. Decât dacă nu-mi respect tratamentul.
Presiunile la care suntem supuși zilnic împreună cu educația deficitară ne infiltrează psihicul și generează deviații de comportament care ar trebui controlate. Fără să ne dăm seama, începem să interacționăm ca niște damblagii (se vede că am făcut psihologia) și întreținem un sistem parșiv care ne dezumanizează. Acționăm în favoarea lui de fiecare dată când manifestăm brutalitate, ură sau intoleranță. Am fost învățați să nu simțim bucurie, să batjocorim bucuria altora și să le stingem speranța cu "realismul" nostru tipic românesc. Cine nu știe cum se manifestă realismul românesc trebuie să-și amintească câte reacții încep cu: nu se poate, nu există așa ceva, nu e normal, n-are rost, nu ne dă nimeni, lasă că merge așa, mai dă-l dracu și pe ăla.
Căutăm justificări pentru a dușmăni pe cineva în încercarea disperată de a distrage atenția de la propriile eșecuri. Găsim mereu metode prin care să alimentăm frustrările și să-i descurajăm pe cei din jur. De ce dracu' vrei tu chestii care ți se cuvin? De ce dracu' ai tu mai mult decât mine? Uite-o și pe târfa aia, care e târfă pentru că nu mă place? De ce nu dau toți ăștia la sapă, să vadă și ei cum e? De ce nu ești tu ca mine, ca să mă simt mai bine despre mine, deși nimeni nu e ca mine, pentru că eu sunt mai special decât toți? Am fost învățați să invidiem, să judecăm pripit și să privim totul cu sarcasm.
În capitolul unu, paragraful întâi din manualul "Cum Privesc Românii Lumea", este scris: "Dacă te bucuri de prieteni ești idiot. Dacă te bucuri de copii și familie ești ignorant. Dacă te bucuri de soare, peisaj sau atmosferă, ești gay. Dacă te bucuri de cultură ești figurant. Dacă te bucuri de muncă și colegi ești pupincurist. Dacă te bucuri de singurătate ești onanist. Dacă te bucuri de sex ești un pervers obsedat. Dacă te bucuri de dragoste, ești un fătălău naiv și sperăm să te înșele nevasta. Pasta de dinți este un mit. Lenjeria schimbată prea des duce la impotență. Dușul deschide porii și provoacă răceala. Dacă nu găsești ceva în mall înseamnă că nu există. E ok să te îmbraci ca un rockstar în orice situație. Roșcatele sunt diavolul."
Ideea de bază este că dacă ai ceva, faci ceva, sau dacă îndrăznești să te bucuri de ceva, nu ești un bun român și trebuie să fii înjurat. Pentru turiștii care vor să viziteze meleagurile noastre, trebuie precizat că singurele motive de bucurie aprobate oficial sunt: răul altuia, banii nemunciți și statutul social. În pauzele în care nu abuzăm verbal sau fizic de cei din jur, ne găndim cu nostalgie la potențialul pe care l-am avut în trecut și la toate promisiunile care ni s-au făcut. Cei care și-au atins limitele și nu găsesc nici un motiv de bucurie în propria viață, măscăresc reușitele altora după care se foiesc în dormeză întrebându-se ce dracu s-a întâmplat cu toate visele lor. Păi ce dracu să se întâmple? Nu puteam fi o națiune de astronauți și primadone. Chiar nu știa nimeni că n-o să pârâie țara de genii, fotomodele, virtuoși și playboy miliardari? Cineva trebuia să măture pe jos și să împungă șobolanii cu bățul pe marginea autostrăzii. Cineva trebuia să cojească rahatul de pe faianța toaletelor. Toată lumea are aceleași drepturi și oportunități doar teoretic. Nu ne-am născut egali și nu toată lumea poate să-și îndeplinească visele din copilărie. Nu e cinstit deloc, dar asta e lumea în care trăim.
Există demnitate în orice meserie. Marele egalizator este faptul că orice om poate fi onorabil, bun, corect și civilizat. Mătura nu dezonorează. Trafaletul nu umilește pe nimeni, nici tomberonul de gunoi. Sărăcia nu înjosește, numai oamenii au abilitatea de a se înjosi față de ceilalții. Unii români aleg se umilească între ei doar pentru că pot. Aparent se simt mai valoroși atunci când devalorizează pe altcineva. Succesul altora trebuie să aibe mereu un secret rușinos și propriile eșecuri trebuiesc scuzate. Sunt mai ușor de tolerat atunci când sunt aruncate în cârca unor factori străini. În filosofia asta toți au pentru că fură și cei care nu au sunt doar ghinioniști. Nu neg că se fură, nu spun că nu există privilegiați, dar faptul că un tânăr aspirant cu I.Q. 85 nu va ajunge niciodată directorul unei multinaționale, nu este o conspirație internațională, ci doar ruleta rusească a geneticii. Nici rezultatele reproducerii încurajate de alcool, manea și vapori de terebentină nu urcă foarte sus în ierarhia corporatistă. Companiile de stat fac excepție bineînțeles.
Regulile jocului nu au fost niciodată corecte. Vina cade asupra celor care ne-au păcălit că suntem speciali și importanți, în timp ce ne furau orice șansă la un viitor decent. Tragedia este că sistemul ne tratează pe toți ca fiind identici și ne învață aceleași nimicuri, indiferent de aptitudini. Prin golurile astea scapă foarte multe talente doar pentru că nu se pot mula pe un șablon rigid. De asemenea se strecoară și nulități cu patalama. Nu se acordă nici o importanță talentului, înclinațiilor sau posibilităților intelectuale.Toți ieșim (dacă putem) pe poarta școlii cu același calup de tâmpenii abstracte învățate papagalicește. Suntem convinși că avem șanse egale, dar nu este adevărat. Nu trebuie să ne direcționăm ura și frustrările asupra celor din jur, mai ales din pricina unor eșecuri personale evidente.
Nu reacționăm foarte bine la frustrare. Nici la condiții adverse nu facem față onorabil. Cel mai prost reacționăm la putere, mai ales când trebuie să o dovedim fără violență. Ne pierdem răbdarea ușor chiar și cu cei dragi, comunicăm din bastârcă de îndată ce ne simțim orgoliul amenințat. Oricâți microcefali furibunzi s-ar învineți la mine, n-or să mă convingă că merită mai mult de la viață. Nici un urlător debil nu se va face ascultat. De asemenea urâțenia înterioară corupe mesajul. Poți să fii primul la semafor și ultimul în viață în aceelași timp. N-am ce să le fac bătăușilor de cartier, înjurătorilor de profesie, nici sociopaților sau scuipător-urlătorilor din trafic. Celor care fluieră și huiduie femei pe stradă pot să le spun că nu sunt nici sexy, nici amuzanți. Le doresc să îi fluiere și pe ei cuțitarii la dușuri în pușcărie, ca să vadă ce e ăla amuzament. Le recomand să învețe din greșelile părinților și să folosească prezervativul.
Uneori am senzația că noi ca popor suntem blestemați să repetăm aceleași tâmpenii la nesfârșit. Ne comportăm în aceleași feluri despre care știm că nu funcționează și votăm aceeași oameni care ne-au dezamăgit în trecut. Ne încăpățânăm să demonstrăm tuturor că nu putem păstra nimic în stare de funcționare, nici măcar o civilizație. Suntem o populație de frustrați îngenuncheați de obezitatea morbidă a unui regim pe care îl cărăm în spinare și care nu ne ajută cu nimic. Este un aparat care descurajează bucuria, pedepsește empatia, nu oferă soluții reale și nu face compromisuri în ceea ce ne privește. Orbecăim într-un labirint legislativ absurd menit să îngrădească drepturile omului, menit să ne fure tinerețea și să ne batjocorească bătrânețea. Peste toate se adaugă un strat de nepăsare, un strat de criză economică, două trei erecții necontrolate și rețeta pentru o populație bovină este completă. Înțeleg că suntem o societate trădată de standarde care nu ne aparțin și nu ne reprezintă, dar sărăcia, greutățile și ghinionul genetic nu sunt scuze plauzibile pentru lipsa bunul simț.
No comments:
Post a Comment
Please comment